„2026 este pentru țara noastră o etapă importantă a parcursului curent de tranziție structurală. Deși consumul este sub presiune din cauza ajustărilor necesare, aderarea la OCDE și finalizarea investițiilor finanțate prin fonduri europene (în special în cadrul PNRR) orientează de o manieră semnificativă economia către mai multă eficiență și competitivitate. Spre deosebire de perioada pre-pandemică, unde politica fiscală era dominantă în raport cu diverse politici, pandemia de COVID-19 și apoi războiul din Ucraina au condus la o schimbare majoră de paradigmă, care conturează o așa-zisă nouă normalitate: politica fiscală a fost cea dominată în raport cu criza sanitară, respectiv, în raport cu politica de apărare a țării. Spre deosebire de trecut, unde stabilirea unui nivel de până la 2,5% din PIB pentru bugetul apărării reprezenta o decizie de oportunitate, noile realități geo-strategice impun nivelul de 2,5% din PIB drept un prag minim. În aceste circumstanțe, găsirea unor surse eficiente de finanțare reprezintă o premisă importantă pentru stabilitatea fiscal-bugetară. În acest sens, subliniez faptul că evaluarea programului SAFE ar trebui realizată, atât prin intermediul efectelor directe asupra situației fiscal-bugetare, cât și pe baza efectelor indirecte ca urmare a externalităților pozitive asupra sectorului economic real. În ceea ce privește efectele directe, este foarte important să avem în vedere faptul că împrumuturile contractate prin programul SAFE se realizează la costuri semnificativ mai mici față de cele la care se împrumută acum statul român, concomitent cu o maturitate mult mai mare, aspecte la care se adaugă și faptul că perioada de grație pentru începerea rambursării împrumuturilor este una considerabilă. Aceste aspecte ale împrumuturilor contractate prin programul SAFE atenuează într-o manieră semnificativă impactul fiscal-bugetar.
Deși efectul de bază generat de dinamica negativă a economiei din ultimul trimestru al anului anterior (carry-over negativ) limitează nivelul creșterii economice pe care am putea-o avea în anul curent, poate cel mai important factor favorabil este că ansamblul de politici economice vizează stabilitatea macro-financiară. De asemenea, este susținută substituirea abordării în care economia a fost stimulată prin impulsuri fiscale semnificative, o abordare ne-sustenabilă pe termen lung, cu o necesară intensificare a productivității, ca urmare a investițiilor în infrastructură și a reformele structurale adoptate în contextul procesului de aderare la OCDE. Prin efectele acestora, România are șansa de a reveni în mod sustenabil la o traiectorie de creștere durabilă pe termen lung, însă nu imediat și nu în orice condiții”.
Întreaga analiză-AICI.
